
Natura nu are nevoie de efecte speciale. Are deja „funcții” pe care nici nu le bănuim: pești care își generează singuri lumină, copaci care „vorbesc” prin rădăcini și păsări care dorm în zbor. Mai jos ai 15 curiozități scurte, clare și (foarte) greu de uitat.
Două inimi pompează sânge spre branhii, iar a treia îl trimite în restul corpului. Partea și mai ciudată: atunci când caracatița înoată, inima „principală” încetinește, de aceea preferă să se deplaseze mai mult târâș decât înot.
Prin rețele de ciuperci din sol (micorize), copacii pot transfera substanțe nutritive și pot „trimite” semnale chimice atunci când apar dăunători. Un arbore atacat poate ajuta vecinii să se pregătească.
„Dansul legănat” (waggle dance) transmite informații despre direcție și distanță până la sursa de nectar. Practic, albina face o hartă în mișcare pentru restul stupului.
Broasca de lemn (wood frog) poate supraviețui cu o parte din corp înghețată, datorită unor substanțe asemănătoare cu un „antigel” biologic (ex. glucoză). Când temperaturile cresc, își reia activitatea.
Delfinii pot avea un fluier distinct (signature whistle) care funcționează ca un identificator. În grup, se pot „chema” folosind aceste semnale unice.
În colonii uriașe și zgomotoase, puii și părinții se identifică prin vocalize specifice. E un sistem de „parolă” audio perfect adaptat haosului din teren.
„Lithops” (plante-piatră) arată aproape identic cu pietricelele din jur. Camuflajul le reduce șansele să fie mâncate în zone aride.
Axolotlul poate regenera membre, părți din inimă, măduvă spinării și alte țesuturi. Din acest motiv, este intens studiat în biologie și medicină regenerativă.
Strămoșii rechinilor au apărut cu mult înainte ca pădurile să arate cum le știm azi. E unul dintre motivele pentru care rechinii sunt considerați „fosile vii” (deși au evoluat continuu).
Mulți fluturi au receptori chimici pe picioare. Asta îi ajută să identifice plantele potrivite pentru depunerea ouălor sau surse de hrană.
Unele specii se prind una de alta și formează structuri temporare (poduri, plute) ca să traverseze obstacole. E un exemplu de inteligență colectivă, nu de „superputere” individuală.
Bioluminescența apare la multe vietăți marine. Unele pești folosesc bacterii simbiotice sau reacții chimice pentru a produce lumină, fie ca să atragă pradă, fie ca să se camufleze în adâncuri.
Schimbarea culorii este folosită și pentru comunicare (dominare, împerechere) și pentru reglarea temperaturii. E un „mesaj” vizual, nu doar o mască.
Când sunt atacați de insecte, anumite plante eliberează compuși volatili care pot atrage prădători ai insectelor sau pot avertiza alte plante din apropiere. Un fel de alarmă chimică.
Unele păsări (și unele mamifere marine) pot face somn unihemisferic: o jumătate a creierului se odihnește, cealaltă rămâne atentă. Ajută la supraviețuire, mai ales în migrație sau în zone cu prădători.
În ocean, sunetul se propagă mult mai eficient decât în aer, de aceea multe animale marine „trăiesc” într-o lume a semnalelor sonore.
În deșert, multe animale sunt active noaptea nu doar din cauza căldurii, ci și pentru a economisi apă.
În păduri, „solul” nu e doar pământ: e un ecosistem complet de bacterii, ciuperci și insecte care ține totul în viață.
Dacă vrei o lecție simplă: natura este plină de soluții ingenioase, construite în milioane de ani. Iar când începi să observi detaliile, devine imposibil să te mai plictisești de ea.
Abonează-te la Newsletter





