Constanța e genul de oraș care ascunde comori la fiecare colț, dar niciuna nu e mai grandioasă, mai plină de povești și mai fascinantă decât Cazinoul. O ruină plină de farmec care a supraviețuit decadelor, războaielor și indiferenței, devenind un simbol al orașului și al unei epoci trecute. Hai să descoperim împreună istoria lui, așa cum doar el o poate povesti.
Pe la începutul anilor 1900, Constanța era în plină ascensiune. Era un oraș-port cu aspirații mari, care voia să se alinieze marilor metropole europene. În acest context, a apărut ideea de a construi un cazinou spectaculos, ceva care să atragă elita vremii. Dar, cum se întâmplă mereu cu ideile mari, au existat destule piedici.
La început a fost o cabană de lemn. Da, așa începe povestea. Între 1880 și 1902, pe locul actualului Cazino era o clădire modestă, folosită pentru baluri și spectacole. Dar Constanța visa mai sus. Așa că, în 1903, primarul orașului a decis că e timpul să ridice o clădire monumentală.
Inițial, proiectul a fost încredințat arhitectului Petre Antonescu, care a propus un design în stil neoromânesc. Dar planurile au fost schimbate, iar sarcina a ajuns la Daniel Renard, un arhitect de origine elvețiană. Și bine că s-a întâmplat așa! Renard a adus stilul Art Nouveau la Constanța, transformând Cazinoul într-o bijuterie arhitecturală.
Construcția a început în 1907 și, după multe provocări, a fost finalizată în 1910. Criticii vremii au fost destul de vocali: unii spuneau că designul era prea „occidental” și nepotrivit pentru oraș. Dar, când s-au aprins luminile la inaugurare, toată lumea a rămas fără cuvinte. Era un loc al rafinamentului, al eleganței și, mai presus de toate, al visurilor împlinite.
Cazinoul din Constanța nu e doar o clădire. E o operă de artă. Fațada sa e decorată cu motive florale și marine, iar interiorul era cândva o explozie de lux: candelabre imense, vitralii colorate, scări monumentale și marmură lucioasă.
Dar partea care te lasă cu adevărat fără cuvinte? Dimensiunea spațiului. Imaginați-vă săli de jocuri unde ecoul râsetelor și clinchetul monedelor umpleau aerul. Saloane de dans unde se învârteau rochii elegante și costume impecabile. Totul era la superlativ.
Dacă ar putea vorbi, pereții Cazinoului ar avea povești care să umple o bibliotecă. A fost martor la războaie, petreceri și decădere. Iată câteva momente importante:
După decenii de degradare, Cazinoul a intrat în 2020 într-un amplu proces de restaurare. Planurile sunt ambițioase: fiecare detaliu, de la fațadă la vitralii, este refăcut cu grijă, pentru a reda clădirii splendoarea de odinioară. Lucrările sunt complexe, dar viitorul pare promițător.
Deși nu mai e locul plin de viață de altădată, Cazinoul continuă să atragă turiști, fotografi și curioși din toată lumea. Fiecare colț, fiecare fisură din pereți spune o poveste.
Cazinoul din Constanța nu este doar o ruină. Este o bijuterie, un simbol și o poveste. O poveste despre visuri mari, despre decădere și despre speranță. Dacă ai ocazia să-l vizitezi, fă-o. Lasă-l să te inspire. Și nu uita să privești dincolo de fisuri și pereți crăpați. Vei vedea o clădire care refuză să moară.
Tu ce crezi despre Cazinoul din Constanța? Îl consideri o comoară națională? Scrie-ne în comentarii!
Abonează-te la Newsletter