De ce este apa mării sărată, iar râurile sunt dulci?

Apa mării este sărată deoarece conține săruri minerale dizolvate, aduse în timp de pe uscat și eliberate prin procese de pe fundul oceanului. Când apa se evaporă, sărurile rămân în mare. Râurile transportă și ele minerale, dar concentrația lor este mult mai mică și apa este permanent reînnoită.
Așadar, „apă dulce” nu înseamnă apă fără nicio urmă de sare. Diferența importantă este cantitatea de substanțe dizolvate, nu existența sau absența lor.
De unde vine sarea din mare?
Ploaia care cade pe uscat este ușor acidă și participă la descompunerea chimică a rocilor. O parte dintre substanțele din acestea ajunge în apă sub formă de ioni, adică particule cu sarcină electrică. Pârâurile și râurile transportă materialul dizolvat spre mare. Procesul este lent la scara unei zile, dar important la scara timpului geologic.
Mai există și schimburi chimice între apă și rocile de pe fundul oceanului. În apropierea izvoarelor hidrotermale, apa pătrunde în fisuri, se încălzește și reacționează cu rocile. Unele substanțe sunt preluate, altele sunt îndepărtate. Și activitatea vulcanică submarină contribuie la compoziția apei. NOAA explică aceste surse ale sărurilor marine.
De ce râurile nu sunt la fel de sărate?
Imaginează-ți un râu ca pe o bandă transportoare: aduce apă și minerale, apoi le duce mai departe. Ploile, zăpada topită și alte aporturi de apă alimentează continuu curgerea. Mineralele nu se acumulează în același fel ca într-un bazin din care o parte a apei pleacă prin evaporare.
În circuitul apei, vaporii care se ridică de la suprafața mării nu transportă cu ei sărurile dizolvate. Apa revine ulterior prin precipitații, iar sărurile rămase contribuie la salinitatea mării. Aceasta este legătura care lipsește din explicația aparent paradoxală: râurile sunt dulci, dar transportă săruri spre ocean.
Câtă sare conține apa oceanului?
Salinitatea medie este de aproximativ 35 de părți la mie, adică 3,5% din masă. Ca imagine simplificată, într-un kilogram de apă marină cu această salinitate se găsesc aproximativ 35 de grame de săruri dizolvate.
Nu este vorba numai despre sarea de bucătărie. Ionii de sodiu și clorură domină compoziția, dar sunt prezente și alte substanțe, inclusiv magneziu și sulfați. „35‰” descrie totalul sărurilor, nu doar clorura de sodiu.
De ce unele mări sunt mai sărate decât altele?
- Evaporarea îndepărtează apă și mărește concentrația sărurilor rămase.
- Ploaia și râurile adaugă apă dulce și pot reduce salinitatea.
- Topirea gheții diluează apa de la suprafață; formarea gheții marine poate concentra sărurile în apa din jur.
De aceea, „mai cald” nu înseamnă automat „mai sărat”. În apropierea ecuatorului, ploile abundente pot reduce salinitatea de la suprafață. În schimb, evaporarea puternică și aportul redus de apă dulce contribuie la valori ridicate în Marea Roșie.
Harta reprezentativă arată salinitatea medie la suprafața oceanelor, pe baza World Ocean Atlas 2005. Este o ilustrare a distribuției generale, nu o măsurătoare în timp real. Credit: NOAA, JetStream; material guvernamental american din domeniul public, convertit în WebP pentru afișare.
Aceste diferențe apar într-un sistem de ape conectate. Vezi și câte oceane sunt pe Pământ și cum le delimităm.
Oceanul devine tot mai sărat în fiecare an?
Nu putem deduce asta doar din faptul că râurile aduc minerale. Există și procese care îndepărtează substanțe dizolvate din apă, inclusiv depunerea în sedimente și folosirea lor de organisme. NOAA descrie un bilanț aproximativ între aportul și pierderea sărurilor. Salinitatea locală se poate schimba fără ca întregul ocean să devină permanent mai sărat.
Ce merită reținut?
Rocile furnizează minerale, râurile le transportă, iar evaporarea lasă sărurile în urmă. Salinitatea depinde de echilibrul dintre aceste procese și de circulația apei. Pentru o altă comparație între oceane, citește care este cel mai adânc ocean.
Sursă suplimentară și hartă: NOAA JetStream – Sea Water. Surse consultate la 22 noiembrie 2026.
Abonează-te la Newsletter



