29 de Ani în Junglă: Povestea Uimitoare a Soldatului Japonez care a Refuzat să Creadă că Războiul s-a Sfârșit

Povestea lui Hiroo Onoda este un exemplu impresionant de dedicare neclintită și un martor puternic al complexităților credinței umane.

Născut în Japonia și inițial angajat la o firmă de comerț chineză, viața lui Onoda a luat o întorsătură dramatică la vârsta de 20 de ani, când s-a înrolat în armata japoneză, lăsându-și în urmă viața civilă. Abilitățile sale excepționale și dedicarea i-au adus o pregătire specializată la Școala Nakano, unde a fost instruit intensiv în metode de colectare a informațiilor și în tactici de gherilă, pregătindu-se să acționeze în spatele liniilor inamice.

Pe 26 decembrie 1944, Onoda a fost trimis pe Insula Lubang din Filipine, cu ordine clare de la ofițerii săi comandanți: să nu moară prin sinucidere, să continue lupta indiferent de circumstanțe și să supraviețuiască cu orice preț, chiar și mâncând nuci de cocos, dacă acesta era singurul mijloc de supraviețuire. În ciuda cuceririi rapide a insulei de către forțele aliate, Onoda și grupul său au continuat să utilizeze tactici de gherilă pentru a îngreuna avansul inamicului, adaptându-se la condițiile dure și utilizând resursele limitate ale junglei pentru supraviețuire.

După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în august 1945, Onoda și camarazii săi și-au continuat campania. Izolați de restul lumii, ei credeau că războiul era încă în desfășurare. De-a lungul anilor, pliantele și mesajele care anunțau sfârșitul războiului au fost respinse de Onoda ca fiind propagandă inamică sau trucuri menite să-i scoată la suprafață.

Tovarășii lui Onoda au plecat sau au murit, lăsându-l singur până în 1972. Existenta lui a devenit legendă până în 1974, când Norio Suzuki, un tânăr aventurier japonez care a plecat special pentru a-l găsi pe Onoda, un panda și Omul Zăpezilor, în această ordine, l-a descoperit. Întâlnirea lui Suzuki cu Onoda a fost pivotală. Cu toate acestea, Onoda a refuzat să se predea, afirmând că așteaptă ordine de la un ofițer superior.

Guvernul japonez l-a localizat pe ofițerul comandant al lui Onoda, Majorul Yoshimi Taniguchi, care între timp devenise librar. Taniguchi a zburat pe insula Lubang și l-a eliberat oficial pe Onoda de îndatoririle sale pe 9 martie 1974. Abia atunci Onoda s-a predat, predându-și sabia, pușca funcțională Arisaka Type 99, muniția și mai multe grenade de mână.

Onoda s-a întors în Japonia unde a fost întâmpinat ca un erou, dar a fost dificil să se adapteze la Japonia postbelică. A emigrat în Brazilia pentru o vreme, unde a devenit fermier de vite. Mai târziu în viață, s-a întors în Japonia și a înființat o tabără de natură pentru copii, având ca scop să-i învețe abilități de supraviețuire și disciplină.

Povestea lui Onoda este un testament puternic al adâncimii convingerilor sale și al complexităților credinței umane în autoritate. Ea provoacă percepțiile moderne despre datorie, onoare și impacturile războiului. Viața sa, întinzându-se de la câmpurile de luptă ale celui de-Al Doilea Război Mondial până la anii săi târzii ca educator și ecologist, reflectă o călătorie de adaptare și reconciliere cu o lume care a mers mai departe fără el. Hiroo Onoda a trecut în neființă pe 16 ianuarie 2014, dar povestea sa rămâne o narativă emoționantă despre supraviețuire și loialitate.